Gingia sănătoasă are culoarea roz deschis, este ferm atașată de dinte și NU sângerează (nici la periaj sau masticație, dar nici spontan).
Unii pacienți pot remarca anumite semne care indică o afectare a gingiei:
- sângerarea gingivală (spontană, la periaj, la mușcarea din anumite alimente dure etc.)
- miros/gust neplăcut provenit din zona dinților
- umflarea gingiei, colorația roșie intensă a acesteia
- prezența tartrului pe suprafețele dentare
- sensibilitate dureroasă la anumiți stimuli (rece, dulce, acru)
În cazurile severe:
- retracțiile gingivale (gingia se retrage către vârful rădăcinii și o expune pe aceasta, astfel dinții par mult mai lungi)
- mobilitate dentară (dinții se mișcă)
- spațieri dentare (apar spații între dinți)
- avulsii dentare spontane (dinții cad, în lipsa suportului osos și ligamentar)
Cauze
Factorul cauzal demonstrat științific este reprezentat de anumite specii bacteriene anaerobe, care se dezvoltă în spațiile subgingivale, greu accesibile pentru igienizare.
Există și numeroși alți factori favorizanți, care nu pot provoca singuri îmbolnăvirea, dar care întrețin și potențează starea pacientului. Aceștia sunt:
- fumatul
- predispoziția genetică
- factori hormonali
- diferite medicamente
- sarcina
- înghesuirile dentare, migrările dinților dupa pierderea dinților vecini sau antagoniști
- lucrări dentare incorecte
Etapele evoluției afecțiunii
Faza I – Gingivita
Gingivita este inflamația gingiei. Primul semn al gingivitei este dat de modificarea aspectului și consistenței gingiei. O gingie sanătoasă are culoarea roz deschis. O gingie afectată are culoarea roșu spre violet.
Cel mai cunoscut semn că ceva nu este în regulă, dincolo de dureri și de senzația de mâncărime, îl reprezintă sângerarea gingiilor, chiar și la cel mai ușor periaj. Dacă vă sângerează gingiile fără un motiv clar, MERGEȚI DE URGENȚĂ LA STOMATOLOG!
Acesta este ultimul moment la care se poate interveni fără complicații majore. De acum, afecțiunea atacă structurile profunde ale dinților, gingia începe să se retragă, urmează osul alveolar și apar pungile parodontale, mici bazine între dinte și os. Aici se formează un amestec letal de bacterii, tartru, rămășițe de os necrozat, care – până la urmă – duce la căderea dinților din alveolele dentare.
Faza II – Parodontoza
Parodontoza este o boală care distruge țesuturile de susținere ale dinților și osul din jurul lor, ducând la căderea acestora. Diagnosticul se poate pune în urma unui simplu control stomatologic. Medicul verifică dacă gingia sângerează, dacă există placă dentară sau tartru. De asemenea, stomatologul verifică starea de sănătate a țesutului gingival. Cu o sondă specială se măsoară adâncimea șanțului gingival, măsurătorile stabilind gradul parodontozei.
Tratamentul parodontozei este complex, urmărindu-se blocarea evoluției afecțiunii. Cu cât vă prezentați mai rapid la stomatolog, cu atât șansele de reușită ale tratamentului sunt mai mari. În cazul parodontozei, problemele stomatologice pot degenera rapid în probleme de sănătate în general, afectând diferite organe.
Ce este de făcut?
În aceste situații, consultația de specialitate va spune cu certitudine tipul de afecțiune și va stabili exact tipul de tratament.
Specialistul parodontolog va întocmi o fișă detaliată a dinților și a stării gingiilor, pentru a înregistra statusul inițial și ulterior al evoluției după tratament.
Consultul se va face la 6 luni sau anual, dar anumite situații pot impune consult mai frecvent, la 3 luni.
Prima măsură o reprezintă igienizarea profesională (detartraj, periaj profesional, air-flow).
Igienizarea este obligatoriu a se efectua anual la pacientul sănătos și, mai frecvent de atât, la pacientul parodontopat sau purtător de implanturi dentare.
Simplul detartraj poate rezolva problema inflamației gingiilor (în cazul unei gingivite simple) și este indispensabil în tratamentul parodontozei.
Rutina corectă de igienizare acasă
Igienizarea corectă constă în folosirea periuțelor și a pastelor recomandate de medic, clătirea obligatorie cu apă de gură (cu/fără clorhexidină), folosirea aței dentare sau a dușului bucal, dar și respectarea frecvenței periajului și execuția unei tehnici corecte de periaj.
Cel mai important: mergeți la control stomatologic cel puțin o dată la 6 luni!
