Retracția gingivală reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită în sfera stomatologică, caracterizată prin retragerea progresivă a țesutului gingival care înconjoară dintele, expunând astfel rădăcina acestuia. Această situație compromite protecția naturală a dintelui, crescând sensibilitatea dentară și predispoziția la carii.
Ce este retracția gingivală?
Retracția gingivală apare atunci când gingiile suferă un proces degenerativ care expune treptat suprafața rădăcinii dentare. Aceasta este adesea rezultatul unei gingivite netratate, o inflamație cauzată de acumularea de tartru pe suprafața dentară. În lipsa intervenției gingivita poate evolua în parodontoză, o afecțiune ce afectează țesuturile de susținere ale dintelui și duce la pierderea stabilității acestuia în alveolele osoase.
Evoluția recesiunii gingivale conduce la expunerea rădăcinilor dentare, făcând dinții mai vulnerabili la carii și crescând sensibilitatea la stimuli termici, chimici sau tactili. În absența unui tratament adecvat această afecțiune poate genera complicații semnificative, inclusiv pierderea densității osoase, mobilitatea dentară și, în final, pierderea completă a dintelui.
Pe lângă cauzele menționate factori precum tehnica incorectă de periaj, utilizarea excesiv de agresivă a periuțelor de dinți, predispoziția genetică, fumatul sau bruxismul pot contribui la apariția și progresia recesiunii gingivale. De asemenea, modificările hormonale (de exemplu, în timpul sarcinii) și anumite afecțiuni sistemice, precum diabetul, pot influența sănătatea gingivală.
Abordarea acestei afecțiuni necesită o combinație de măsuri de prevenție, printr-o igienă orală riguroasă și controale periodice, și tratamente specifice, cum ar fi detartrajul profesional, grefele gingivale sau utilizarea de paste dentare destinate sensibilității dentare.
Care sunt cauzele dinților slăbiți?
În mod normal dinții permanenți ai adulților nu ar trebui să prezinte mobilitate sau slăbire. Orice semn de instabilitate a acestora indică o problemă de sănătate orală ce necesită atenție. Mobilitatea dentară poate fi observată de pacient în timpul periajului, utilizării aței dentare sau a periuțelor interdentare, fiind asociată cu alungirea aparentă a dintelui. De asemenea, medicul dentist poate identifica semne de instabilitate dentară în cadrul consultațiilor periodice.
Cea mai comună cauză a slăbirii dinților este parodontita, o boală cronică inflamatorie care afectează parodonțiul – țesutul de susținere a dinților. Aceasta rezultă, de regulă, din acumularea plăcii bacteriene și a tartrului, care provoacă inflamația și retragerea gingiilor. Pe măsură ce boala avansează osul alveolar este distrus progresiv, ceea ce duce la slăbirea dinților și, în cazuri avansate, la pierderea acestora. Parodontita este cel mai adesea consecința unei igiene orale inadecvate.
Factori suplimentari care contribuie la mobilitatea dentară
- Bruxismul: Scrâșnirea sau strângerea dinților, adesea inconștientă, poate provoca deteriorarea smalțului și suprasolicitarea ligamentelor parodontale, ducând la mobilitatea dentară. Acest obicei poate fi asociat cu migrene cronice și tulburări ale articulației temporo-mandibulare.
- Traumele dentare: Loviturile sau rănile la nivelul feței pot genera instabilitatea dinților, în special în urma fracturilor osoase sau a leziunilor parodontale.
- Fluctuațiile hormonale: Schimbările hormonale din timpul sarcinii sau menopauzei influențează sănătatea gingivală. În sarcină creșterea nivelului de estrogen și progesteron afectează gingiile și osul alveolar, favorizând slăbirea dinților. În menopauză, scăderea nivelului de estrogen contribuie la pierderea densității osoase.
- Înaintarea în vârstă: Procesul natural de îmbătrânire afectează gingiile și țesuturile de susținere, crescând riscul de mobilitate dentară.
- Fumatul: Nicotina determină vasoconstricție, reducând capacitatea țesuturilor orale de a se regenera și de a combate inflamațiile, ceea ce accelerează retragerea gingivală și pierderea osului alveolar.
- Periajul traumatic: Utilizarea unei periuțe de dinți dure sau aplicarea unui periaj excesiv de agresiv pot provoca abraziuni gingivale și expunerea rădăcinilor dentare, favorizând apariția mobilității dentare.
Cum prevenim retracția gingivală?
Prevenirea retracției gingivale implică adoptarea unor măsuri preventive, bazate pe educație, schimbarea comportamentului și intervenții profesionale. Aceste strategii pot fi clasificate în măsuri de auto-îngrijire și intervenții medicale.
Igiena orală corectă
Un periaj delicat realizat de două ori pe zi este esențial. Se recomandă utilizarea unei periuțe de dinți cu peri moi sau a unei periuțe electrice dotate cu senzori de presiune, care pot preveni aplicarea forței excesive. Tehnica recomandată este metoda Bass, care presupune periajul la un unghi de 45° față de linia gingivală, folosind mișcări scurte și blânde.
Utilizarea aței dentare și a dușurilor bucale
Curățarea spațiilor interdentare este vitală pentru prevenirea acumulării plăcii bacteriene. Ața dentară și dispozitivele interdentare ajută la menținerea sănătății gingiilor. Dușurile bucale, care utilizează jeturi de apă, reprezintă o opțiune mai puțin agresivă pentru persoanele cu sensibilitate gingivală.
Produse de îngrijire orală cu ingrediente active
Pasta de dinți și apa de gură care conțin fluor, triclosan, sau clorhexidină pot reduce inflamația și riscul de boli parodontale. În plus utilizarea agenților de regenerare, precum acidul hialuronic, poate susține sănătatea gingivală.
Renunțarea la fumat
Fumatul afectează fluxul sanguin către gingii, reducând capacitatea de regenerare a țesuturilor. Renunțarea la fumat este un pas esențial în menținerea sănătății gingivale pe termen lung.
Cum poate fi oprită retracția gingivală?
Parodontita, o afecțiune inflamatorie care afectează structurile de susținere ale dinților, necesită intervenții personalizate, adaptate stadiului evolutiv al bolii. Identificarea precoce a afecțiunii și adoptarea unui plan terapeutic adecvat sunt esențiale pentru a preveni progresia acesteia și pentru a menține sănătatea orală.
Prevenție și monitorizare regulată
Vizitele periodice la medicul dentist, de cel puțin două ori pe an, sunt fundamentale pentru prevenirea și depistarea timpurie a parodontitei. Aceste consultații permit realizarea unor tratamente de igienizare profesională, precum detartrajul, care îndepărtează placa bacteriană și tartrul, principalele cauze ale inflamației gingivale. Dieta joacă, de asemenea, un rol important; reducerea consumului de alimente bogate în zahăr sau amidon poate contribui la prevenirea acumulării plăcii bacteriene.
Opțiuni în funcție de stadiul afecțiunii
Detartrajul și planarea radiculară
În stadii incipiente îndepărtarea depozitelor supragingivale și subgingivale este esențială. Procedura de planare radiculară curăță în profunzime rădăcinile dentare, eliminând bacteriile patogene și toxinele acumulate. Această intervenție efectuată de obicei în 1-4 ședințe ajută la reducerea inflamației și la refacerea sănătății gingivale.
Tratamentul cu laser
Terapia cu laser reprezintă o metodă modernă, minim invazivă, care utilizează radiații pentru a elimina bacteriile din țesutul gingival afectat. Această tehnică reduce riscul complicațiilor și poate accelera vindecarea.
Terapia medicamentoasă
În cazurile avansate tratamentul poate fi completat cu administrarea de antibiotice sistemice sau locale, pentru a combate infecțiile severe și a preveni recidivele.
Intervenția chirurgicală
Pentru stadiile avansate ale parodontitei chirurgia parodontală devine necesară. Aceasta implică îndepărtarea țesutului gingival afectat și curățarea pungilor parodontale adânci. Dacă este necesar se poate recurge la grefe osoase pentru a reface structura alveolară deteriorată. După intervenție gingiile sunt reatașate prin suturi, favorizând procesul de vindecare.
Refacerea gingivală și opțiuni pentru recesiunea severă
Din păcate, gingiile nu pot regenera în mod natural după ce au fost retrase. În situațiile critice se poate opta pentru o grefă gingivală. Această procedură implică prelevarea unui fragment de țesut gingival dintr-o zonă sănătoasă și transplantarea acestuia în zona afectată. Grefa contribuie la refacerea volumului gingival, protejând rădăcinile expuse și prevenind mobilitatea dentară.
Concluzii
Tratamentele pentru parodontită nu doar că îmbunătățesc sănătatea orală, ci contribuie și la prevenirea unor complicații sistemice. Cercetările sugerează o legătură între parodontită și afecțiuni cardiovasculare, diabet sau nașteri premature, subliniind importanța unui management eficient al acestei boli. Adopția unor practici corecte de igienă orală, utilizarea periuțelor interdentare și controalele regulate sunt măsuri indispensabile pentru menținerea sănătății gingivale și generale.
