Parodontoza și diabetul sunt două boli strâns interconectate. Pacienții diabetici au o problemă legată de metabolismul glucozei, care determină o cantitate mare de glucoză în sânge. Diabetul în sine poate fi ținut sub control, dar complicațiile care rezultă din această boală sunt variate și afectează și țesuturile gurii.
Parodontoza este o boală cronică larg răspândită care duce la distrugerea țesuturilor de susținere ale dinților și este cauzată de anumite specii bacteriene prezente în placă și tartru. Cazurile de parodontoză la pacienții diabetici sunt foarte frecvente, fiind legate de scăderea apărării imunitare și de modificarea capacității de răspuns la agenții infecțioși bacterieni cauzate de diabet. Acești doi factori împreună facilitează apariția gingivitei și a parodontitei, precum și a sângerărilor gingivale, problemă agravată și de reducerea capacității de coagulare a sângelui.
Ce este parodontoza?
Bolile parodontale sunt afecțiuni cronice de natură infecțioasă. Ele sunt cauzate de flora microbiană din cavitatea bucală, afectând gingia și țesuturile de susținere ale dintelui.
Placa bacteriană și tartrul sunt mediile de cultură pentru bacteriile care cauzează gingivita și parodontita. Păstrarea unei igiene riguroase ne poate feri de aceste probleme. Este important să spălăm dinții după mesele principale, să utilizăm ață dentară pentru a curăța temeinic spațiile interdentare și subgingivale, să mergem regulat la stomatolog pentru periaj profesional și detartraj (la adulți de minim 2 ori pe an).
Parodontoza reprezintă inflamația parodonțiului, care include ligamentele și osul ce susțin dintele în alveolă. Infecția parodonțiului poate duce la pierderea dinților în timp, afectând funcția masticatorie și estetica feței. Această afecțiune apare predominant la vârsta adultă și este principala cauză a pierderii dinților.
Ce este diabetul și ce tipuri există?
Această boală este o afecțiune cronică cauzată de o lipsă absolută sau relativă de insulină în organism. Insulina, produsă de pancreas, favorizează absorbția glucozei de către celulele organismului. Atunci când insulina lipsește sau este prezentă în cantități insuficiente pentru a-și îndeplini funcția, glucoza care nu este consumată de celule se acumulează în sânge.
Prin urmare, o persoană diabetică are valori ridicate ale glicemiei, ceea ce duce la diverse consecințe negative pentru bunăstarea organismului. Cele mai frecvente afecțiuni sunt la nivelul ochilor, rinichilor, inimii, vaselor de sânge și nervilor periferici.
Există diverse tipuri de diabet: diabetul zaharat, care este mai frecvent, și diabetul insipid. La rândul său, diabetul zaharat se manifestă în diferite tipuri:
- Tipul 1: copilărie.
- Tipul 1,5: autoimun, latent la adulți.
- Tipul 2: familial neautoimun.
- Gestațional: se dezvoltă la femeile însărcinate.
- MODY: apare în adolescență din cauza mutației unei singure gene (dintre cele șase care pot duce la șase forme diferite de diabet MODY).
Diabetul și bolile parodontale – ce relație există?
Starea generală de sănătate poate influența riscul de apariție a parodontozei. Boala parodontală este o inflamație cronică cauzată de bacterii prezente în mod obișnuit în cavitatea bucală. Persoanele cu afecțiuni precum diabetul, care slăbesc mecanismele de apărare ale organismului, prezintă un risc crescut de a dezvolta parodontită. La pacienții cu diabet necontrolat, riscul de parodontoză este de trei ori mai mare decât la cei fără diabet, iar 90% dintre pacienții diabetici suferă de afecțiuni parodontale, inclusiv gingivită și parodontită.
Ca regulă generală, pacienții diabetici, în special cei care nu urmează terapii medicamentoase, sunt mai predispuși să se îmbolnăvească și să dezvolte complicații dentare și parodontale, datorită faptului că bacteriile care provoacă parodontita se înmulțesc mai mult în prezența unor cantități mari de zahăr. După cum tocmai am văzut, sângele unui diabetic este deosebit de bogat în glucoză și acest lucru favorizează foarte mult agravarea parodontitei. Pacienții diabetici au adesea dificultăți de coagulare și, prin urmare, pot prezenta sângerări abundente, ceea ce face și mai dificilă gestionarea parodontozei.
Femeile gravide cu diabet au un risc de aproximativ nouă ori mai mare de a dezvolta parodontoză decât cele fără diabet. Deși rezultatele cercetărilor variază, s-a constatat că diabetul poate agrava evoluția parodontozei. Terapia parodontală, care include o igienă orală riguroasă și controale periodice la medicul dentist, poate îmbunătăți atât sănătatea orală, cât și controlul glicemic la pacienții diabetici. Tratamentul adecvat poate aduce beneficii semnificative atât pentru sănătatea parodontală, cât și pentru situația metabolică a pacienților cu diabet de tip 1.
Cum se diagnostichează bolile parodontale?
Diagnosticul clinic se realizează în principal prin sondajul parodontal, o procedură neinvazivă ce utilizează o sondă parodontală milimetrică.
Stabilirea diagnosticului parodontal se face prin analiza datelor obținute din anamneză și examenul fizic, iar, dacă este necesar, se pot efectua investigații radiografice și teste de laborator.
Sondajul parodontal este manevra diagnostică esențială pentru evaluarea sănătății țesuturilor parodontale. Aceasta se efectuează utilizând o sondă parodontală, aplicând o forță de aproximativ 30 de grame pe întreaga circumferință a fiecărui dinte, între dinte și gingie. Această procedură permite evaluarea adâncimii șanțurilor gingivale și a pungilor parodontale, nivelului de atașament clinic, afectării furcațiunilor, sângerărilor, prezenței calculului subgingival și mobilității dentare.
